Cîţi ani ai?
Dacă asta m-ai întreba ce-aş răspunde?
O zi?
Visul m-a aruncat afară cu putere, cu ură.
Sînt un copil de o zi,
frămîntîndu-se neliniştit în coşul lui de răchită
sau mai degrabă în acvariul lui din salonul de prematuri.
O fetiţă nouă a sosit în oraş,
dar oare de fetiţe avem nevoie sau de băieţei,
dar oare în ochii ei care încă nu văd te poţi uita şi îi poţi spune "vino",
oare braţele tale o pot primi o dată pentru totdeauna?
Oare braţele tale sînt prea subţiri,
de aceea nu îndrăzneşti?
Corpul ei e nefiresc de uşor,
ar trebui să cîntărească mai mult pentru ca frica ta să cîntărească mai puţin.
Corpul ei e nefiresc de uşor,
iar ţipetele ei atît de puternice,
cad greu în urechile tale pînă noaptea tîrziu.
O vom boteza în curînd:
va primi un nume greu şi uşor totodată.
Svetlana Cârstean (Botoșani, Rumanía, 1969). Poeta y periodista. Premio Nacional Mihai Eminescu de Poesía Opera Prima (2008).