Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt –
Stam singur în cavou… şi era vânt…
Şi scârtâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
pe flori de plumb, şi-am inceput să-l strig –
Stam singur lângă mort… şi era frig…
Şi-i atârnau aripile de plumb.
Sic Transit
Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulţime de ani,
Şi zgomotul zilei,
Şi tăcerea nopţii…
Unde toate sunt ştiute…
Acolo, spun călătorii,
Că numai rafale de foc
Se denunţă
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Şi nu mai trebuie
Nici un cuvânt.
Şi dacă...
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Mihai Eminescu, nacido como Mihail Eminovici (Botosani, Rumanía, 1850 - 1889). Poeta, novelista y periodista.